METODE ALE STRUCTURILOR DE INFORMARE ȘI MANIPULARE SUPUSE OLIGARHILOR

Un comentariu


oligarhia„Elita politică controlează întotdeauna informaţia, în special într-o formă tiranică de guvernare. Informaţia şi cunoaşterea înseamnă putere. Dacă poţi controla informaţia, îi poţi controla pe oamenii”. (Tom Clancy)

CA SĂ TE POȚI APĂRA DE DUȘMAN TREBUIE SĂ CULEGI INFORMAȚII, SĂ ANALIZEZI, SĂ DISCERNI, SĂ SUPRAVEGHEZI PERMANENT ȘI ABIA ÎN ACESTE CONDIȚII POȚI SĂ EMIȚI SOLUȚII ȘI MODUL DE PUNERE ÎN PRACTICĂ A LOR.  

Am să supun pe scurt atenției câteva metode prin care acționează aceste structuri de informare și manipulare aflate în serviciul oligarhiei și am să vă rog să adăugați la comentarii cunoștințele și experiențele voastre despre aceste metode sau altele.

1. „Dezamăgitul de serviciu” este acel personaj care apare peste tot și încearcă să demonstreze că el a luptat suficient de mult cu oligarhia și că nimic nu se poate face pentru a  o îndepărta. Pentru lipsa lui de rezultate în lupta pe care a dus-o, el pozează în victimă a întregii societății care nu la înțeles și ascultat la momentul luptei lui. Astfel acest agent pune acum în lumină ceva care nu aduce nimic bun pentru curentul (subțire și așa) de revigorare al spiritului național. Este greu de observat „dezamăgitul”, mai ales atunci când se ascunde printre reali luptători, dar și mai greu când el este unul racolat dintre aceștia.

2. „Analistul de serviciu” are ca rol sublinierea permanentă a unor acțiuni trecute,orator într-o aparentă sintetizare, dar care nu fac decât să se învârtă în cerc datorită volumului exagerat pentru o sinteză. Amestecă acest volum imens de informație, creat special sub falsa denumire de „sinteză”, a ce s-a făcut până acum cu presupuse noi acțiuni nefăcând decât să-i amețească pe oameni de cap (nu toți au răbdare să studieze, presiunea evenimentelor zilnice este prea mare) și să se ducă direct la compararea lor cu ceea ce primim de 23 de ani: multe vorbe puține fapte. Astfel este îndeplinit rolul acestui „analist” de a îndepărta oamenii de realele analize care în mod normal se termină scurt și cu posibilitatea de a se structura în soluții.

3. „Elitistul de serviciu” se ocupă cu evidențierea necesității unui elitism anost (anost fiindcă nu emite nimic ca soluție ci numai pretenții de recunoaștere a lui ca elită) la nivelul de conducere, în schimbul neglijării calității simplității și naturaleții genetice a poporului. El nu face decât să îndepărteze oamenii care pot înțelege teoria, dar care totodată știu că prea multă teorie omoară practica, de zona de siguranță a oligarhiei care este luarea de poziție reală în fața actelor de dictatură camuflate în „democrația reprezentativă” și puse în lumina unei false elite.

4. „Criticul de serviciu” folosește „dreptul” de a critica pentru târârea în derizoriu a dezbaterilor, dar și prin tolerarea repetată absurd a unor atitudini antiromânești. Doar din „necesitatea” dreptului la opinie, în situația clară când oamenii trebuie să dezbată înaintea „dreptului” obligația care repune „dreptul” în valoarea lui reală. Nu poți vorbi tot timpul de drepturi și să lași obligația să pară o chestiune opțională fără ca acest lucru să nu creeze derizoriu. Derizoriul apare și când se scoate în evidență exagerat nevoia de critică față de un popor sătul de critici. Critica așa zis constructivă este bună dacă are limita realității imediate, oamenii au mai multă nevoie de recâștigarea încrederii decât de critică. Se duce un război mediatic intensiv în a „critica” poporul român bazat pe simpla generalizare a unor aspecte individuale sau de grup cu caracteristici clare antiromânești.

MINIME CONCLUZII ȘI CE AU ÎN COMUN ACEȘTI AGENȚI

1. Deși au suficiente „dovezi” că activează pentru partea dreaptă a românilor, acesta este un argument cu două tăișuri în situațiile descrise mai sus…care poate fi clasificat prin însăși declarațiile lor astfel: „Am luptat, știu că nu se poate, dar am venit ca formator de opinie să vă învăț cum să nu faceți aceeași greșeală ca și mine.” Nu greșeala în modul cum a abordat lupta ci greșeala de a lupta! Deci se conturează „formatorul de opinie” negativistă. Aceasta este o caracteristică a structurilor care servesc clasele oligarhice, crearea de „cârtițe” sociale. Acest tip de formator de opinie poate fi din rândurile celor pregătiți de structurile amintite sau recrutat pe parcurs și transformat dintr-un real luptător pentru o cauză în unealta opresorilor.

2. Poziția adoptată de aceștia este cum că „vă pot sfătui și îndruma, dar eu nu mă mai implic” și atrage după sine întrebările: Sunt ei în măsură să sfătuiască și să îndrume fără implicare în prezent? De ce mai au nevoie să facă asta dacă nu se implică? Cui folosește? Oamenii au încredere în cineva care dă doar sfaturi, dar nu se implică real? Ciudățenia constă și în faptul că sfaturile și îndrumările nu se mai termină pentru a putea trage niște concluzii și a trece la soluții și aplicarea lor. Serviciile (o să le numesc generic așa) folosesc de mii de ani „sfătuitori” care nu se implică, este o altă formă a psihologiei manipulării prin care se obțin cel puțin două efecte: 1. Se izolează cei care se prind de capcană, ei neputând participa la această păcăleală, astfel obțin o statistică a potențialilor reali luptători.  2. Cei care se prind în jocul „ciulirii” urechilor la acele sfaturi, de la cel care nu se implică, sunt o masă de manevră care odată definită (identificată) și dusă pe terenul „încrederii” poate fi îndrumată să acționeze așa cum vor serviciile.

3. „Elitismul” a fost dintotdeauna (implicându-se totalitar în conducerea popoarelor,15543936_orator vedeți și linia de sânge albastru a monarhiilor) plaga cea mai neagră a lumii. „Elitismul” nu a dovedit în cazul politicii de stat că ar putea fi confirmat ca atare, adică constituirea unei elite reale și coerente care să facă bine poporului, ci tocmai contrariul fiindcă „elita” poate fi (și este) tot timpul injectată cu non elite pe principiul „Voi sunteți specialiști într-un domeniu sau altul, noi serviciile suntem singurii specialiști în infiltrare și manipulare.”…Singurii care pot contrabalansa această tară a „elitei” sunt oamenii inteligenți care au experiență de viață diversă și fără a fi o elită a unui domeniu sunt deținătorii genei înțelepciunii ancestrale. Modernismul, perfid infiltrat de servicii cu noțiuni favorabile lor, a adus acest neajuns prin monada „elitismului” (foarte asemănătoare cu nimic altceva decât oligarhia) scoțând din joc „sfatul bătrânilor” (o adevărată elită prin acumularea de experiență reală a ceea ce au văzut și pătimit), așa zisa „clasă de mijloc” și participarea în general a omului simplu la actul de administrare a statului (noi vorbim de act de administrare, termen absolut normal și necesar, în schimbul actului de a deține puterea sau a conduce). Elitismul este foarte bun și indicat în domenii academice și științifice, în artă, cultură etc. În societate și în administrarea ei „Elitismul” este o eroare voit implementată, care nu face decât să creeze o și mai mare disociere între clasele sociale. Soluția ar fi refacerea complexității administrării prin înlesnirea accesului celor îndepărtați de lângă elită. Cine nu acceptă complexitatea susținută aici, menținând  „Elitismul” ca unică posibilitate de accede la administrarea statului, și  în acest timp ce strigă „Trăiască poporul” devine un real suspect de demagogie și manipulare. Concluzia este că agenții serviciilor pot fi identificați și prin o susținere exagerată a „Elitismului”.

4) Atitudinea critică exagerată la adresa poporului din poziția de „doritor al binelui” pentru acesta, nu face decât să ne întrebăm: „Ce mai putem face cu un astfel de popor?”, exact asta se pare că se și urmărește, crearea stării generale de neîncredere în poporul care ar mai putea descoperi unitate și putere de a reface o țară distrusă sistematic, în mod inteligent și premeditat. Adică acest popor nu poate lupta cu o asemenea „forță” căci uitați cine este acest popor (și începe generalizarea negativistă): „Românii sunt proști, lași, hoți, necivilizați, incapabili să se administreze singuri.”, lista este prea lungă și cunoscută ca s-o înșir eu aici. Menționez că această „forță” este o iluzie care se bazează pe inducerea în eroare cum că „nimic nu i se poate opune”…la o primă opoziție consistentă și bine structurată această „forță” ar fi dizolvată mai repede decât ei însăși știu că se poate. Serviciile oligarhilor știu foarte bine aceste lucruri și de aceea cele mai întreținute campanii media sunt cele de denigrare și generalizare a aspectelor individuale negative. Cine face asta ca persoană și nu este omul serviciilor poate fi catalogat ca un om fără neam, care în disperare poate că și-a pierdut conștiința și sufletul. Dar dacă totuși spune „eu vreau binele poporului meu” și în acest timp face denigrare?! Este exact metoda oamenilor pregătiți sau racolați de servicii.

 Întotdeauna când am crezut că am descoperit ceva negativ în oameni am dorit ca eu să mă fi înșelat și dacă a fost așa am recunoscut greșeala. Problema este când se poate dovedi și cum dacă ne-am înșelat? Timpul este scurt și unii dintre noi știu că a trage de timp, în situația României, face bine numai oligarhilor.

Anunțuri

Un gând despre „METODE ALE STRUCTURILOR DE INFORMARE ȘI MANIPULARE SUPUSE OLIGARHILOR

  1. Ați scris doar despre cei ce nu se implică în acțiuni. Mai există o categorie: cei ce acționează în interiorul grupului în consens cu grupul dar nu pentru atingerea obiectivelor autentice ci pentru ducerea în operațiuni străine scopului fundamental.

LASĂ UN RĂSPUNS

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s